O găleată de vacuum, vă rog!

|Am lucrat mulți ani la Fabrica de Sticlă din Turda. Făceam pe-acolo și tot felul de trăznăi, glumeam unii cu alții… Ce să facem, ne mai și distram.
Ne plăcea să râdem de femeile astea, mai reduse, așa, sau cum să le zic. Lucrau la operații de-astea unde nu trebuiau să gândească. De exemplu, unele aveau de supravegheat formele după ce turnam în ele pasta de sticlă. Turnau apă în formă și după un anumit timp, când sticla se răcea, desfăceau forma. Dar, ca să nu le lăsăm să stea degeaba acolo, le ziceam: „Tu, Mărie, aici trebuie să amesteci fără întrerupere în apa asta, că altfel se strică forma și avem rebuturi!” Să le vezi cum luau câte un băț și amestecau de le durea mâna. Noi râdeam de ele, de ne prăpădeam.
            Sau mai făceam și alte poante. Mă făceam că-s foarte ocupat și grăbit și îi ziceam la câte una: „Ia găleata asta și du-te fuga până la magazie și spune-I magazinerului să-ți dea o găleată de vacuum, că-mi trebuie urgent!” Lua asta găleata și fuga la magazie. „M-o trimis Feșnic după o găleată de vacuum.” Magazinerul știa despre ce-i vorba, ce vacuum să-i dea. Îi trântea în găleată ce prindea la mână, o formă de turnat, o piesă din fier, important era să fie cât mai grea. Și venea femeia, toată transpirată cu vacuumul.
            În concluzie, munceam mult, dar ne și distram pe-acolo, făceam tare multe glume.|  

                                                      Aurel Feșnic, fost angajat al Fabricii de Sticlă Turda

Comentarii