Directorul floare rară

|Domnul Moraru era director la Fabrica Electroceramica pe care el a construit-o de la zero.  În perioada 1974-1975 eu lucram la Electroceramica și într-unul din acești ani s-a anunțat că Ceușescu vine în vizită la Cluj, iar în Piața Mihai Viteazul va fi o mare demonstrație. Turda trebuia să contribuie și ea cu un anumit număr de muncitori la marea demonstrație care urma să-l ovaționeze pe Ceaușescu.

Din Turda, muncitorii erau duși în camioane, urcați la grămadă și transportați ca animalele. Țin minte că a fost o perioadă foarte călduroasă, chiar cumplit de caldă. Iar oamenii au fost duși cu două-trei ore înainte de sosirea alaiului de la București.

Directorul Moraru avea, bineînțeles, mașină de serviciu și mașină personală. Cu toate acestea, el a preferat să se urce în camion, alături de muncitorii fabricii pe care o conducea și să meargă în condițiile acestea la demonstrație. Au mai fost și alte cazuri în care directorul Moraru a arătat că este apropiat de muncitori. De aceea era și foarte iubit și apreciat de angajații fabricii.

Se pare că era foarte apreciat și de Ceaușescu. Acesta l-a întâlnit de fiecare dată când a venit la Turda și i-a propus să fie numit ambasador cu probleme economice al României în China. Electroceramica avea relații foarte bune în China pentru că își aducea o parte a materiei prime de acolo. Moraru a refuzat spunând că vrea să rămână în fabrica pe care a construit-o și să iasă la pensie de acolo. Într-adevăr, s-a pensionat de la Electroceramica și a murit în Turda.

Era pe atunci o centrală a ceramicii la Craiova sau pe acolo pe undeva. Odată, au fost convocați toți directorii fabricilor din domeniu la centrala asta unde au venit și reprezentanți din ministerul economiei ca să discute nu știu ce problemă. Bineînțeles că au ajuns și la dezacorduri, la discuții în contradictoriu și la un moment dat după ce Moraru și-a expus punctul de vedere, unul din minister i-a zis: „Bine bre, și atunci ce ne facem?”. Moraru s-a ridicat de la masă zicând „Eu nu sunt bre cu nimeni” și pur și simplu i-a sfidat și a plecat. El nu putea fi „bre”, era și un domn, nu era figura aceea de proletar, avea, așa, o demnitate de director.   

Domnul Moraru era un director care era în contrast cu restul directorilor din acea vreme, o floare rară în timpul comunismului.|

Horațiu Șandru, muncitor rectificator, Fabrica Electroceramica Turda (1974-1975)