Unde-i lege nu-i tocmeală

|Tehniciana se uită oripilată la șeful de cadre care, cu câteva secunde înainte, îi spusese:

-          Tovărășico, postul tău a fost ocupat ! Ai venit prea târziu ! Dă- mi contractul și-ți dau

în schimb negație ! Poți să faci apoi ce vrei !

 Tânăra se dezmetici și zise:

-          Tovarășe șef de cadre, în contract scrie să mă prezint la întâi august ! Am venit

conform cerințelor !

                Șeful de cadre, bățos:

-          Ți-am spus, ai venit prea târziu ! Postul s-a ocupat încă de la întâi iulie ! Am avut

nevoie urgentă de un tehnician !

                Tehniciana:

-          Puteați să mă anunțați ! Eu aș fi venit !

Șeful de cadre, nervos:

-           Ți-am spus că postul tău nu mai există ! Să nu mai lungim vorba ! Dă-mi contractul

și-ți dau negația !

                Tânăra tehniciană:

-          Nu vreau nicio negație ! Eu vreau să lucrez unde am contract ! N-am fost școlarizată

trei ani de Fabrica de Sticlărie ca să plec. Au nevoie de mine aici ! Dați-mi hârtiile să mă angajez !

                 Surprins, că cineva i se opune, șeful de cadre strigă :

-          Dacă nu vrei, este treaba ta !

Tehniciana:

-          La mine nu strigă nimeni ! Doar cine nu are argumente ridică tonul ! Nu mă las

păcălită ! O să-mi caut dreptatea până-n pânzele albe !

 Șeful de cadre, cu o mină ironică, zise :

-          Până la Dumnezeu te mănâncă toți sfinții ! Du-te învârtindu-te !

Tânăra se uită atentă la umflatul din fața ei :

-          Mă duc să-mi fac dreptate ! Apoi făcu stânga-împrejur și ieși ca o furtună trântind ușa

cabinetului, încât secretara crezu că a început războiul. Trânti cu aceeași putere și ușa de la ieșire, așa că femeia aproape leșină de frică.

                Plină de nervi, părăsi clădirea și, în mijlocul străzii, se gândi la cine să apeleze.

Brusc își aminti de președintele sindicatului pe care-l cunoștea foarte bine. Fusese mahăr mare în aparatul P.C.R.-ului și chiar în Marea Adunare Națională; copilărise cu băieții lui în același cartier și știa că o simpatizează. Hotărâtă se îndreptă spre biroul acestuia.

Tovarășul era în birou. Îl privi cu atenție. Avea un chip frumos, însă se îngrășase peste măsură. Salută și se tolăni într-un fotoliu fără să mai aștepte să fie poftită.

 Președintele de sindicat se uită la ea cu simpatie:

-          Ai venit să te angajezi ?

Tehniciana:

-          Aș vrea eu, însă nu vrea șeful de cadre ! Și îi relată toată discuția avută cu acesta.

Președintele sindicatului, zise:

-          Ăsta a înnebunit de tot ! I s-a urcat funcția la cap ! Se crede Dumnezeul fabricii ! Să

mergem la Tovarășul director ! Este singurul care poate rezolva situația ta !

                Au ieșit din clădirea care era în incinta fabricii și s-au îndreptat spre clădirea cu birourile. Când au intrat în anticamera biroului directorial, secretara l-a anunțat pe șeful ei, iar președintele sindicatului a fost invitat la director. Tânăra a rămas în așteptare însă, uitându-se la secretară, i s-a părut că aceasta devenise cam agitată.

                În cabinet, directorul l-a ascultat pe președintele sindicatului care i-a expus situația și i-a prezentat contractul, apoi a spus :

-          Omul acesta a turbat de tot ! mai nou face tot felul de măgării ! A uitat complet că :

”unde-i lege nu-i tocmeală!” Nu se pune problema că nu mai are postul, ci cum o putem rezolva !

                Directorul se ridică din fotoliu și se plimbă prin birou. Era încă un bărbat frumos, prezentabil și pedant. Nu se îngrășase în funcție. La un moment dat se lumină la față și zise:

-          Tânăra tehniciană este persoana care l-a pus la punct pe maistrul-șef de la camera de

amestec ?

-          Da, răspunse tovarășul de la sindicat. I-a mai pus și pe alții la punct !

Directorul, vesel de acum, continuă:

-          Am găsit rezolvarea ! Întocmim un ordin intern de la mine în care specificăm că nu 

se poate încălca contractul !

Președintele sindicatului:

-          Tovarășe director,  vă mulțumesc ! Șeful de cadre va trebui să accepte că: ”Ordinul se

 execută, nu se discută!”

                Apoi au trecut amândoi în anticameră, iar directorul i- dictat secretarei conținutul actului.

Mulțumind directorului încă o dată tovarășul de la sindicat și tehniciana au plecat.

Directorul care bănuia că secretara lui  îl trădează a rămas în anticameră și a povestit întâmplarea cu maistrul principal de la camera de amestec:

-          Știi, anul trecut au fost repartizate acolo o studentă și două cursante de la Școala

Tehnică. Șeful Macavei le-a întrebat cum să li se adreseze, iar ele au răspuns: Rodica, Florica și Miorica. Acesta a repetat: Rodica, Florica și Viorica. Ultima a protestat și a menționat că numele ei începe cu ”M”. A doua zi șeful le-a chemat: Rodica, Florica și Viorica, veniți să urmărim procesul de producție. Tânăra i-a atras din nou atenția că se numește Miorica. În a treia zi, repetând intenționat sau nu greșeala, tânăra i-a spus: Dumneavoastră v-ar plăcea să vă spun tovarășul Vacavei în loc de Macavei ? Surprins acesta a fost nevoit să-i pronunțe, în sfârșit, numele corect. Apoi, directorul, sigur că cei doi au avut timpul necesar să rezolve probleme cu șeful de cadre, a intrat la el  în birou. Secretara speriată și nervoasă l-a sunat pe șeful de cadre, încercând să se scuze:

-          Tovarășe șef, directorul m-a ținut de vorbă cu povestea aceea tâmpită cu Vacavei și...

Șeful de cadre furios:

-          ...Și eu a trebuit să-i dau ăleia hârtiile pentru angajare fără să pot comenta ceva !

Proasto ! Strigă el și trânti receptorul.

                Era supărat, chiar foarte supărat. Din nou directorul l-a pus la punct. De mult timp îi căuta pricină, însă de fiecare dată când spera că-l are la mână, îi aluneca printre degete. Om simplu, șeful cel mare era foarte dibaci în a se camufla. Înjură urât printre dinți, apoi, își turnă un pahar mare cu sifon rece ca să se liniștească.

Rodica Miorica Bocoș|