Fabrica de Ciment

Fabrica a fost fondată de Pesti Magyar Kereskedelmi Bank, împreună cu Wiener Bodencredit Anstalt și F.L.Smidth et Co. Copenhaga la 20 mai 1913, fiind pusă în funcțiune în anul 1916.

În 1922, fabrica a fost cumpărată de societatea franco-română "Ciment Titan" din București. Producția fabricii a crescut de la 5.640 t/an în 1919, la 84.000 t/an în 1927, când la Turda se producea 23% din cimentul produs în România. Fabrica era cea mai mare unitate de profil dintre cele 11 fabrici de ciment din țară. Până când a reușit să școlarizeze tineri autohtoni, conducerea fabricii a apelat la muncitori calificați străini. 

Pentru cei care munceau la "Cimentul", conducerea fabricii a construit o "colonie". Aceasta era compusă din clădiri pentru locuit, un magazin si un club.

În 1926, întreprinderea turdeană de ipsos a fuzionat cu Cimentul Turda.

În 1940, la Fabrica de Ciment lucrau 474 muncitori, dintre care 326 erau necalificați. Oricum, acești foști muncitori interbelici îsi amintesc că salariul pe care îl aveau le asigura o viață destul de confortabilă, mai bună decât aceea a agricultorilor.

Fabrica s-a implicat și în viata comunității locale. Memoria colectivă păstrează amintirea contribuției pe care a avut-o Fabrica de Ciment la construirea Catedralei Ortodoxe din centrul orașului, în 1935, furnizând cimentul necesar pentru ridicarea lăcașului de cult.

În perioada postbelică comunistă, fabrica s-a numit, la început, "Victoria socialistă”, apoi "Combinatul pentru Lianți și Materiale Refractare".

S.C. Cimentul S.A Turda a fost înființată ca societate pe acțiuni, în baza Legii nr.15/1990 și HG nr.1176/1990, pe structura vechiului "Combinat de Lianti si Materiale Refractare". Obiectul de activitate: producerea și comercializarea de ciment, var și ipsos.

Între fostul FPS – Fondul Proprietății de Stat și firma HOLDERBANK Financiere Glasis Ltd, Elveţia, s-au încheiat între 1997-1998 contracte pentru 51% din actiunile S.C. Cimentul S.A. Turda.

În anul 1998, S.C. Cimentul S.A. a inființat unitatea separată S.C. Gypsum Turda S.R.L.

După ce S.C. Cimentul S.A. a fost cumpărată de grupul elvetian HOLDERBANK Financiere Glasis Ltd, denumirea grupului a devenit Holcim. Practic, a fost prima investiție a puternicului concern elvețian în România. Ulterior, Holcim a cumpărat și alte societăți producătoare de ciment din România și a deschis o serie de stații de betoane. (sursa: Wikipedia)

_________________________________________________________________________________

|Lucram la Ciment, la fabrică, prin anii 1990. Eu făceam treabă peste tot pe unde mă puneau cei de sus, mă și știau toți, ziceau „Vine nebunul ăsta, nu ne putem pune cu el, trebuie să facem așa cum zice”. Aveam părul lung, am aflat după aia, târziu, că îmi ziceau Hristos. Și într-o zi mă cheamă la el directorul și îmi zice că trebuie să mă duc să preiau  sectorul de distribuție. Era acolo nebunie mare, veneau mașini din toată țara să încarce și era o coadă până pe podul Arieșului. Stăteau șoferii zile întregi la rând. Și îi zic, „Bun, mă duc, fără probleme”.  Citiți mai multe aici.|

_________________________________________________________________________________

|Prin anii 1990, lucram la Fabrica de Ciment din Turda. Am condus mai multe sectoare pe-acolo pentru că toți știau că mă pricep și dacă era vreo problemă undeva, mă trimiteau pe mine acolo. La un moment dat, nu știu ce tot făceau la parcul auto, tot făceau acolo inventar și directorul nu avea încredere că rezultatele sunt corecte. Într-o zi mă cheamă directorul în birou și-mi zice că vrea să mă numească pe mine, pe contabilă și încă pe nu știu care în comisia de inventariere, că vroia să vadă cum stă fabrica la consumul de motorină. Mi-a zis că are încredere în mine și să fac așa cum știu eu că trebuie să fac. Citiți mai multe  aici.|

_________________________________________________________________________________

|Directorul Fabricii de Ciment se învârtea în biroul său ca un leu într-o cușcă. Simțea că se sufocă. Omul său din Ministerul Materialelor de Construcții de la București îi telefonase cu cinci minute în urmă că persoana cunoscătoare de limbă engleză, care urma să însoțească utilajele și delegația din Marea Britanie, primise personal ordin de la tovarășul ministru pentru altă acțiune. Omul se scuzase și îi propusese să caute un vorbitor de limba engleză în întreprindere. Directorul înjură urât în gând, iar apoi cu voce tare spuse: Citiți mai multe  aici.|