Treceți la conținutul principal

Postări

Prezentat

Orice naș își are nașul

|Maistrul principal de la uzină se uita dezolat de ceva timp la muncitorul care stătea prăbușit pe un scaun în birou. Îl simpatiza pe acest tânăr încă de la cursul de calificare în meseria de sticlar. Era isteț, îndemânatic, ascultător, harnic și chiar plăcut. Fusese unul dintre cei mai buni oameni pe care îi calificase în meserie de-a lungul timpului, iar acum era de nerecunoscut.  Maistrul rememoră ceea ce se întâmplase cu un sfert de oră în urmă. Congestionat și suflând greu urcase în biroul său chiar șeful de cadre. Omul era foarte furios și încă din ușă strigase: -Să-l chemi aici la mine, pe cutare! Acum! Prăpăditul și nemernicul ăla este la lucru, nu? Acum să vină! Maistrul strigase o femeie de serviciu și-i spuse să-l trimită pe tânăr la el în birou. Fără să se așeze, șeful de cadre se plimba ca un leu în cușcă de nervos ce era. Maistrul se uită la el, zicându-și în gând: -Doamne, ăsta s-a îngrășat peste măsură în ultima vreme! Parcă este un satelit  sovietic!           În acel mome…

Cele mai recente postări

A se descurca = a supraviețui. Adevărat sau fals?

Râzând prin fabrici