Directorul și sindicatul

|În anii 1990-2000 sindicatele au avut un rol foarte important pe scena publică. Încă existau fabrici cu mii de angajați, așa că forța celor care vorbeau în numele lor era extraordinară. Nu întâmplător, sindicatele au ajuns să dea României prim-miniștri și miniștri. Un episod grăitor despre locul sindicatlui în acei ani s-a desfășurat la fabrica Turdeana.

„Acțiunea poveștii mele a avut loc prin 1998-1999, când eu eram director la Turdeana. Pe vremea aceea sindicatele aveau mare influență și aveau loc negocieri foarte serioase pentru semnarea contractului colectiv de muncă.

La noi, la Turdeana, sindicatul avea un vicepreședinte foarte șmecher, foarte abil. Ăsta schimbase patru președinți de sindicat, dar el a preferat să rămână tot timpul cu un pas mai în spate și de acolo să manevreze. În realitate, el conducea sindicatul, el trăgea sforile pentru cine să fie ales președinte și tot el îi dădea jos pe cei aleși.

Așadar, eram într-un moment delicat în care negocierea contractului colectiv bătea pasul pe loc. Sindicaliștii cereau salarii mari, eu nu mă lăsam pentru că fabrica nu putea da asemenea salarii... Ne întâlneam, discutam un capitol, cădeam de acord asupra lui, dar în ziua următoare viceliderul o lua de la capăt, nu mai era de acord cu ceea ce hotărâserăm împreună în ziua anterioară. Pur și simplu nu mai știam ce să fac, cum să mă scap de el. Liderul de sindicat îmi zicea că el ar semna, că este de acord, dar se teme că-i ridică viceliderul oamenii în cap.

Ne-am sfătuit noi cum să facem, ce să punem la cale și ne-a venit ideea să-l trimitem pe vicepreședinte într-o delegație. Am stabilit unde să meargă, la ce hotel să stea, tot. Ne gândeam că în intervalul ăsta de 3-4 zile, noi, împreună cu liderul de sindicat, o să putem semna contractul. Ei, dar când i-am spus omului că pleacă în delegație credeți că a vrut? Nici pomeneală! Nu, el nu merge și pace.

M-am sfătuit cu directorul de la uzinele Dacia, că noi lucram pentru Dacia aproape 100% și tipul mi-a zis să-l trimit pe omul meu la Pitești, ca să remedieze niște lucrări realizate defectuos. A și trimis prin fax o solicitare în acest sens, cu o ștampilă mai ștearsă și mișcată un pic și fără număr de înregistrare. Mi-am zis că asta-i, am găsit rezolvarea. L-am chemat imediat pe vicelider și pe încă 2-3, le-am arătat hârtia de la Pitești și i-am luat un pic la întrebări:

-       Măi, uitați-vă și voi ce ne-ați făcut! Cum mama dracului ați sudat tobele alea

de eșapament? Uite ce zic ăștia de la Pitești, se dezmembrează. Trebuie să mergeți urgent acolo să refaceți lucrarea cât se poate de bine. Vă dați seama că dacă ați fi făcut treaba asta în vremea lui Ceaușescu ajungeați în fața plutonului de execuței pentru sabotaj?

Atunci l-am văzut pe omul meu că s-a schimbat un pic la față și s-a neliniștit. Am stabilit că în ziua următoare își fac bagajele ca să plece la Pitești. Dar dimineața, tipul a apărut radiind de fericire. Vorbise cu liderul de sindicat de la Pitești și ăla i-a zis că nu-i nimic, că-s șmecherii de-ale directorilor. Și nu s-a mai dus.

La scurt timp, fiind din nou la negocieri, mă sună secretara și îmi spune că șeful pazei vrea să vorbească urgent cu mine. Am ieșit din birou și ce credeți că aflu de la el? Cineva îi „șoptise” că soția viceliderului fura pânză de-aia din care se făcea bandă de izolat. Pânza asta era de 2 metri lățime și nu știu câți zeci de metri lungime, o aduceam în role. O impregnam cu niște rășini și apoi o tăiam în benzi înguste de 2 centimetri. Femeile astea ce făceau? După ce făceau duș, își înfășurau în jurul corpului cățiva metri de pânză, după care își trăgeau hainele de oraș și ieșeau din fabrică.

-       Domnule director, îmi zice șeful pazei, nevasta viceliderului este la mine, la

poartă. Am prins-o cu nu știu câți metri de pânză, încerca să-i scoată pe poartă. Ce să fac cu ea? Să-i dau drumul sau să anunț Poliția?

Când am auzit am prins aripi.

-       Deocamdată mai ține-o acolo. Îți zic eu ce să faci un pic mai târziu.

Am intrat în birou, am luat contractul propus de mine și l-am semnat. Apoi l-am întins și sindicaliștilor, să-l semneze și ei.

-       Cum să-l semnăm? Ăsta-i contractul propus de dumneavoastră și încă nu

am terminat de negociat, zice viceliderul.

-       Ba da, am terminat. Te rog să vii un pic în biroul celălalt, avem un pic de

povestit, i-am zis.

Ne-am dus dincolo și i-am explicat ce s-a întâmplat. Omul s-a făcut alb la față.

-       Ce vrei, să chem Poliția sau să semnezi?

-       Semnez, a zis el.

Bineînțeles că în câteva minute totul s-a terminat, aveam contractul. Nu știu dacă are legătură sau nu cu asta, dar nu la multă vreme după acest moment, viceliderul a divorțat de soția lui.”

Sorin Bichiș, director S.C Turdeana S.A (1997-2000)|