Casca cu “greutate“
Bunica mea a
lucrat timp de 32 de ani la C.L.M.R. Turda, adică la Combinatul pentru Lianti şi Materiale Refractare Turda, acesta fiind numele oficial al fabricii de ciment.
Ea a lucrat la secţia refractare, unde se
făceau cărămizi şi la laboratorul fizic. Cărămizile se uscau în cuptoare mari, în care temperatura era de câteva sute de grade. Bunica mea supraveghea câteva
zeci de muncitori care lucrau în conditii grele, aveau studii puţine şi
consumau mult alcool după ce plecau de la serviciu; din cauza aceasta, unii
erau foarte încăpăţânaţi şi recalcitranţi. Cea mai mare problemă a lor era că nu le plăcea să poarte casca de protecţie, deşi aceasta le putea salva viaţa în caz de accident. Când veneau inginerii sau directorul în inspecţie,
principala problemă era lipsa echipamentului de protecţie .
Deoarece bunica mea răspundea de aceşti
muncitori, era mereu sancţionată de superiori. Ea a devenit atât de obsedată de protecţia muncii şi, mai ales, de purtarea căştilor, încât îi controla pe
fiecare în parte, chiar şi de mai multe ori pe parcursul unei singure zile.
Într-o bună zi, sătui fiind de aceste controale, muncitorii
s-au hotărât să-i facă o farsă bunicii mele. I-au luat casca şi au ascuns-o la
ei în vestiar. Unul dintre ei a dezlipit căptuşeala căştii şi a îndesat acolo
câţiva pumni de rulmenţi, apoi a lipit la loc căptuşeala cu grijă. Casca a
fost dusă înapoi în laboratorul bunicii.
A doua zi,
nebănuind nimic, ea şi-a pus casca pe cap şi a purtat-o toată ziua. Nu avea
habar de ce, atunci când trecea prin curtea fabricii, pe lângă cuptoare,
toţi muncitorii râdeau de se prăpădeau. Isprava lor a umplut toată fabrica fiindcă, oriunde mergea bunica, lumea râdea în hohote, aducând-o la disperare.
La sfârşitul
zilei de muncă, un muncitor a întrebat-o dacă nu avea ceva probleme cu casca.
Nebănuind nimic de farsă, a raspuns că nu, dar a spus că o doare capul de cât
de mult s-a râs de ea şi că de atâta necaz până şi casca i se părea că avea o
tonă.
Atunci muncitorul de la cuptoare i-a
destăinuit farsa şi i-a spus că, de fapt, capul o durea de la greutatea
rulmenţilor din cască.
Premiul I: Vera Verneș (Colegiul Național Mihai Viteazul Turda)
dar de ce au râs cei care o vedeau și nu știau, ce observau? și nu au rupt rulmenții căptușeala? erau puși așa uniform, sferic, în cască...?
RăspundețiȘtergere