Corupție

|Se vorbește astăzi foarte mult despre corupție și mită. Nu sunt fenomene noi, se practicau cu mult spor și în perioada comunistă. Îmi amintesc două-trei momente de acest fel care m-au vizat direct.
Era pe la începutul anilor 1970, la scurt timp după ce mă angajasem la remiza CFR Turda. Aveam un maistru cumsecade, domnul Vaida, bun organizator, dar care nu se pricepea la locomotivele diesel, ne și spunea adesea: „Măi, eu sunt un foarte bun aburist (n.r. muncitor pe locomotivele cu aburi), la diesel nu mă mai pricep, dar calitatea mea este că știu să aleg oamenii cei mai buni.”
Într-o zi, maistrul m-a întrebat:
-       Măi, Mircea, pe acolo pe la voi, pe la Pietroasa, nu aveți țuică de prune?
-       Ba da, domnule maistru, avem, i-am răspuns eu.
-       Păi, uite, aș avea nevoie de un litru de țuică.
M-am urcat pe bicicletă și am pedalat până acasă, în Pietroasa. 23 de kilometri dus, 23 întors. Acasă aveam ceva țuică, dar nu era ca în ziua de astăzi când oamenii fac țuică cu sutele de litri. Atunci făceam 10-20 de litri pe an. Mi-a pus mama un litru de țuică și m-am întors la serviciu.
Când i-am dat sticla maistrului, acesta mi-a cerut să-i spun cât costă. Prețul era de 30 de lei litrul. S-a căutat el prin buzunare, a scos 10 lei, a mai căutat, a mai scos încă 10 lei, a mai cotrobăit, a mai găsit 4 lei... Mi s-a făcut jenă și i-am spus că este suficient cât mi-a dat. După aceea, de multe ori m-am gândit că maistrul se gândise că îi voi da țuica gratis, ca un cadou. Dar eu eram tare naiv și mi se părea că este firesc să mi-o plătească pentru că nici eu nu așteptam nimic gratis de la nimeni.
Ceva asemănător, dar la alte dimensiuni, am pățit prin anii 1980. Se scosese la concurs funcția de maistru în cadrul remizei CFR Turda și eram doi pretendenți. Eu eram foarte bine pregătit profesional, nu mă temeam de nici un concurs și știam că celălalt pretendent nu avea cum să se descurce cu subiectele, îl cunoșteam. Numai că el era secretar de partid și partidul îl susținea. Cu două-trei zile înainte de examen, m-a sunat un tip cu o funcție mare în Regionala CFR Cluj. Erau ei doi frați acolo, îi știam după nume, dar nu avusesem niciodată nimic cu ei. M-a sunat și mi-a cerut să-l împrumut cu 10.000 de lei ca să-și cumpere mobilă. Am rămas foarte uimit că omul ăsta, cu o funcție așa de mare, îmi cere mie să-l împrumut cu bani, mai ales că nu ne cunoșteam. După aceea mi-am dat seama că era vorba de o mită pentru examen.
Evident, nu i-am dat nimic, aș fi aruncat banii degeaba. Dar m-am mirat foarte tare de tupeul lui. Atunci m-am gândit că în spatele aparențelor (că Partidul Comunist impune dreptatea) și al naivității noastre, se făceau niște afaceri și niște învârteli pe care noi nu le bănuiam. Sunt convins că și atunci unii au știut să profite de aceste pârghii și să urce repede în carieră sau să-și rezolve tot felul de interese.
Așadar, nimic nu-i nou sub soare. Cred că și în anii 1980 corupția ajunsese foarte gravă, numai că nu se vorbea despre asta, iar noi, oamenii de rând, nu ne loveam de ea zi de zi, așa cum o vedem astăzi la televizor sau în ziare.|    


Mircea Lazăr, maistru electrician, Remiza CFR Turda (1969-1997)

Comentarii