Muncitorii și Securitatea

|În fiecare fabrică erau „papagali”, „limbi ale Securității”. Erau cei care îi informau pe securiști despre ceea ce se întâmpla în fabrică. Este interesant că informatorii ăștia aveau o fizionomie pe care o cunoștea aproape oricine. A fost Bodoczi, Negrilă, au fost mai mulți. Când venea Lucacs (ofițerul de Securitate care răspundea de fabricile din Turda, n.r.), cei care erau informatori se dădeau pe lângă el. Așa putea să-i vadă și să-i cunoască oricine.|

Gheorghe Ciorea, sticlar suflător, Fabrica de Sticlă Turda (1971-2005)

Ioan Falca, sticlar gravor, Fabrica de Sticlă Turda (1960-1992)

Simion Cimerdean, sticlar suflător, Fabrica de Sticlă Turda (1959-1990)

|Mai erau și oameni omenoși în Securitate. Mi-a povestit unul, în timp ce eram în spital, despre Țicudeanu, cel care a fost tartorul Securității în Turda. Țicudeanu s-a dus în piață să cumpere prune. S-a uitat, a ales cele mai frumoase prune, le-a gustat, și-a umplut două plase și a plecat fără să plătească. Vânzătorul nu a zis nimic pentru că-l cunoștea. A doua zi a venit iar Țicudeanu și și-a umplut plasele și a plecat fără să plătească. După 3-4 zile a venit iar și și-a umplut plasele. Vânzătorul, cunoscându-l i-a zis:

-       Domnule Țicudeanu, ce facem? Eu am muncit pentru prunele astea, iar

dumneavoastră ați fost de două ori, de trei ori și nu ați plătit nimic.

-       Ai carnet de producător?

-       Poftim, aici este.

A mai luat două plase de prune și i-a zis:

-       Știi care-i treba? Să-mi pui 10 lăzi de prune.

I le-a pus și i le-a plătit.

A mai fost o poveste cu Țicudeanu când eu lucram la Fabrica de Ciment ca

laborant. Au fost acolo o grămadă de oameni care au scris la WC o grămadă de porcării despre Ceaușescu. I-au dus la Țicudeanu pe toți și i-au bătut de i-au rupt. Țicudeanu le-a zis:

-       Știți ce? Aveți familii și eu nu vreau ca familiile voastre să rămână singure.

I-a bătut bine, dar le-a dat drumul.|

Simion Cimerdean, sticlar suflător, Fabrica de Sticlă Turda (1959-1990)

|Așa a fost unul tot la Fabrica de Ciment. Era unul, Hidișan care era organizator

de tineret la Ciment. Cineva a scris pe pereții de la WC despre Stalin, tot felul de porcării. Și l-a chemat la Securitate. Acolo era Heghedușoaie, gorila aia. I-a zis:

-       Stai jos! Vrei o țigară?

-       Da, sigur.

Când a băgat ăsta țigara în gură Heghedușoaie i-a tras o palmă de i-a învârtit capul.

-       Nu ți-e rușine, mă? De ce nu ai grijă de oamenii tăi?

I-a dat drumul după aceea.|

Istvan Nemeti, muncitor, Fabrica de Ciment Turda (1971-1983)

      |Eu îmi amintesc de o întâmplare din timpul când lucram la birourile Intreprinderii Agricole de Stat „Mihai Viteazul”. Birourile noastre erau peste drum de Fabrica „9 Mai”, sau Silica, așa cum o știm noi. Eu nu stăteam prea mult pe la birou pentru că mă ocupam de aprovizionare, dar odată, era prin 1983-1984, când eram acolo, a venit un muncitor ca să dea un telefon. Ne-a rugat să-i dăm voie să dea un telefon și a sunat la Securitate. A format numărul, a spus cine este și cu cine vrea să vorbească. A povestit la telefon cum niște colegi din fabrică au furat ceva, au scos afară din fabrică niște materiale. După aceea s-a întors în fabrică.

      Colegii care lucrau tot timpul în birou mi-au spus că a venit de mai multe ori. Nu dădea telefon din fabrică pentru că nu vroia să-l descopere colegii că era informator al Securității.|

     

Horațiu Șandru, economist, IAS „Mihai Viteazul” (1974-1986)