Din ciclul „Haideți să ne distrugem fabrica!”

|Fabricile României s-au prăbușit, după 1990, ca un castel de cărți de joc. Probabil că unele nu mai aveau nici o șansă pe piața liberă pentru că aveau utilaje învechite, energofage și slab productive. Dar altele au intrat în colaps datorită interesului imediat și prostiei câtorva oameni care au reușit să-și promoveze interesele personale (materiale, orgolii etc.) manipulând sute sau mii de oameni ai căror reprezentanți teoretici erau.

Situația din urmă se pare că a stat la baza dispariției Uzinei Chimice Turda.   

„S-a întâmplat prin 1994-1995. Erau vreo doi indivizi care lucrau pe la birouri, erau ceva șefi de birou mi se pare. Ăștia au ajuns printre liderii de sindicat din fabrică și și-au propus să-l dea jos pe directorul fabricii, pe Moraru. Cei doi sunt H și D. Este adevărat că Moraru era un tip foarte temperamental, dificil ca om, dar foarte bun specialist și dur. Nici nu se putea să fie altfel în chimie, că exploda fabrica.

Moraru tocmai pusese bazele electrolizei catod uscat fără mercur. Asta însemna un mare pas în modernizarea fabricii. În ziua când au venit englezii, că făcuse treaba asta în parteneriat cu ei și statul a plătit asigurarea, cei doi sindicaliști i-au instigat pe muncitorii de la atelierul mecanic împotriva lui. Le-au spus că fabrica va fi vândută englezilor, iar ei își vor pierde locurile de muncă. Și au venit vreo 200 de strungari și lăcătuși... Ăștia au venit speriați că Moraru vrea să vândă fabrica. A ieșit o doamnă de la birouri la geam și le-a strigat de-acolo:

-       Mergeți dracului la secțiile voastre, proștilor! Nu vedeți ce faceți?

Ăștia i-au strigat că-i curvă, să tacă din gură.

Strungarii și lăcătușii au intrat în birouri și l-au scos cu picioare în fund pe

directorul Moraru. Vă dați seama cum l-au tratat pe directorul care tocmai modenizase fabrica? Iar drăguța unuia dintre liderii sindicali îi dădea și directorului și amantei directorului cu păpucul în cap. Și-a scos pantoful din picior și-i lovea cu tocul în cap. De parcă numai directorul avea drăguță! Toți aveau!

Și în timpul ăsta, un muncitor, dragul de el, îi lăsa pe ăștia să strige, iar el aduna, într-un sac de nailon, iarba de pe rondourile din curtea fabricii. O ducea la porci. Nu-l interesa pe el revoluția din fabrică, pe el îl interesau porcii lui. Uite cum cade în derizoriu o revoluție!

La scurtă vreme după această întâmplare, Uzina Chimică a fost vândută unui stomatolog irakian, un individ mic și slab. Iar muncitorii s-au dus singuri acasă, nu a trebuit să-i trimită nimeni. Pentru că au tot scăzut salariile, nu era de lucru... Irakianul a cumpărat fabrica de la stat cu 9 milirde de lei, iar el a scos din vânzarea fierului vechi, a cuprului și a altor materiale, 27 de miliarde de lei. După care a plecat. Îți pui întrebarea: oare seviciile secrete nu au știut nimic, nu au fost implicate în escrocheria asta?

Liderii de sindicat au primit niște mașini noi dumnezeiești. Gratis. Le-au primit de la țiganii care au cumpărat instalațiile de cupru din fabrică. Deci și-au luat partea. Probabil că au luat și bani.

Astăzi pe locul fostei Uzine Chimice mai sunt câteva ruine parcă scăpate dintr-un război atomic. S-a dus totul pe râpă”

Anonim, angajat al Uzinei Chimice Turda între 1965-1998,

Anonim, angajat al Oficiului de calcul din cadrul Uzinei Chimice Turda între 1978-1998|